Dureri

Zi dupa zi linistea e tot mai grea. Nu sunt carari care ar aduc fericiri, sunt doar secvente care aduc iluzii. E greu sa fii, sa existi acolo unde nu esti vizibil, unde preocuparile tale nu conteaza, unde poti sa strigi din adincul plamanilor si nimeni sa nu aude. Nimanui nu-i pasa daca esti bine sau daca esti rau, esti iesit din ecuatie, nu te incadrezi.. nu ai cum sa ai opinie. Atunci cand esti la rascruci se spune ca trebuie sa alegi un drum, dar cum sa alegi daca drumul are lacata la poarta, atunci stai si atarni in van, in zona zero, pana poate la sfarsit sau poate si dupa. Tu nu contezi.. esti iesit din ecuatie.

Reclame

Cum e sa fii casatorita cu un militar american

Probabil toti prietenii mei cred ca viata mea e foarte simpla, m-am casatorit, are cine sa-mi caute de grija, traiesc in unul din cele mai frumoase locuri din lume, si pot sa-mi permit orice! Pai lasati-ma sa va dezamgesc, viata nu e atat de simpla. Odata ce spui DA viata ta devine complicata la dublu, la sigur si fericirile sunt duble, dar casatoria nu mai e joaca „de-a iughirea”, aici optiunea sa plece cand vrei nu prea exista, acum odata ce am ales trebuie sa fac sa mearga. Viata mea in ultimele 10 luni sa schimbat radical, in afara de iubire mi-am gasit prietenul adevarat. Niciodata nu am sa pot sa inteleg cum am fost atat de oarba mai inainte, cand esti tratata asa cum se cuvine, cand parerea ta chiar conteaza, si nici o decizie nu se ia fara sa fii consultata mai inainte, atunci iti dai seama ca da asta e ceea ce cautai toata viata, cand erai 12 si te imaginai in rochia de mireasa. Eu nu am avut parte de o nunta adevarata dar cu siguranta a fost una din cele mai fericite momente din viata mea. Eu am renuntat la tot pentru aceasta relatie, familie, prieteni, casa.. si nici o secunda nu am regretat, pur si simplu am simtit ca e corect ceea ce fac. Acum..acum el nu-i langa mine, e plecat la razboi, la un razboi ridicol si prostesc, unde interesele unui cerc restrins face victime nevinovate. Niciodata nu mi-am imaginat ca voi fi sotie de un militar, si in special un militar a Statelor Unite. Cand vezi in filme barbatii duri care lupta pentru orice cauza, si salveaza si familia si milioane de oameni (damn Bruce Willis you’re still hot) crezi ca asta e ceva normal, dar nu este, eu acum sunt pe partea ailalta de film. Se spune ca cea mai grea meserie in viata de militarie e sa fii sot/sotie a unui soldat, si cat adevar! Daca esti norocos poti sai auzi glasu odata pe saptamana pentru cateva minute, daca nu atunci iti ramane sa faci refresh la email la fiecare 10 minute. Nu ai data pentru intoarcere, nu stii unde este, nu ai voie sa scrii, suni, tapezi, sa faci share la nimic de ceea ce tine de operatiune, ca mai nou poti fi tras si la raspundere pentru punerea in pericol a soldatilor si esuarea operatiunii. Incerci sa intelegi cand vine acasa, el iti va spune tii minte cand am fost in locul cutare si am facut cutare, atunci pe data ceea vom fi acolo cutare etc.. E greu, si incerci de fiecare data sa ramai pozitiva, chiar daca dormi in maioul lui, pe partea lui de pat si plangi in fiecare seara, dar stii ca trebuie sa fii purtenica pentru el. Cel mai greu sunt gurile rele, cam in fiecare saptamana cineva ma intreaba daca nu mi-am gasit pe altcineva, cum indraznesti sa ma intrebi asa ceva? Eu am valori, si imi iubesc sotul, daca ai intentia sa inseli nici nu indrazni sa pronunti cuvantul casatorie, e o insulta. Dar cel mai important pe perioada cand dragoastea ta nu e langa tine e sa ai incredere in celalat, daca nu exista incredere atunci relatia nu e sanatoasa, noi ambii suntem gelosi de fire, dar gelozia e sanatoasa, si stiu cu siguranta ca nici unul din nou nu va face nimic din ceea ce ar putea sa ne raneasca. Cu siguranta sunt foarte norocoasa, am gasit jumatatea perfecta, dar casatoria nu e perfectiunea, odata ce ai facut pasul ai luat asupra ta tot bagajul lui, sunt zile bune si mai putin bune, dar incerc sa stau pozitiva, si asta ar trebuie sa faca oricine… prin decembrie am dat un interviu pentru o scriitoare, care vrea sa scoata pe piata o carte despre sotiile „internationale” si atunci cand stateam de vorba cu ea, am spus ceva ce nu m-am gandit mai devreme, de ce sa nu folosim avantajele din „deployment”, sa slabim, sa citim, sa decoram, sa calatorim, sa facem lucruri care normal nu li-am fi facut; si atunci am realizat ca intotdeauna  am vrut sa traiesc singura, sa incerc sa ma cunosc pe mine insami, sa nu mai fiu obsesiv-posesiv pe lucruri, si asta e momentul potrivit, nu spun nu la provocari si asta e ce ma face sa ma trezesc in fiecare dimineata, fiecare zi e o provocare si trebuie sa faci un joc din asta, un joc care sa te ajute sa treci peste singuratate.

Probabil se cere un sfat la sfarsit, dar eu niciodata nu am fost modelul potrivit pentru sfaturi, dar una ce va pot spune e sa aveti incredere in inima voastra, nu ganditi, nu spuneti si daca… nu exista si daca, inima ta stie!

<3

eu nu am mai fost atat de fericita in intreaga mea viata, se simte extraordinar :)

06152011

Pe neașteptate viața ia o noua întorăstatură, și rămîne un singur lucru să alegem calea care pare a fi ghidată sau să rămînem în întuneric pentru restul vieții. Decizia nu-i niciodată corectă, dar cine a spus că viața va fi ușoară? Acum cînd ai inima zdrobită, dar ești total în libertate, și doar cerul ții limita, de ce ai fi în stare? Care este cel mai mare vis? poate fi cel mai pervers, nebunesc și total ilegal, ai putea să-l realizez ca să te simți împlinit? eu cred că da! Începe să triești acum, sau taci și nu critica pe cei care își trăiesc visul. Eu am început să-l trăiesc pe al, și pînă cînd mă simt extraordinar de  bine :)

16,03,11

Dar tu ai sacrifica ceva pentru a obține altceva? Probabil mulți ar răspunde da, dar prin urmare apare altă întrebare: care va fi valoarea sacrificiului? Puțin probabil să cunoașteți limita, și atunci nu ajungem oare tot acolo de unde am pornit?

this one is after

Poate ar trebui să încep cu aceea că sunt rănită, și toată lumea se prăbușește pe lîngă mine, deși ultima lună m-am ținut destul de bine simt că intru întrun tunel atît de întunecos că pur și simplu lumina albă din capătului lui devine o idee așa de absurdă încît îți vine să rîzi de prostia asta. Nu pot să cred că am fost așa de slabă încît să mă las dusă de val, eu îmi promisesem singură mie că nu am să mai permit să se întîmple, dar m-a orbit el, și tot ce a fost frumos și tot ce speram să se întîmple sa făcut praf. Acum am o gaură în suflet și un dor nebun, și simt că gelozia acapără fiecare celulă din mine, pentru-că el cel mai probabil o duce destul de bine cu o oarecare alta, iar eu ca o proastă aștept în fiecare secundă ca el să sune. Nu mai am putere asupra mea, cred că arăt deplorabil, și cel mai probabil la toți le este milă de mine.. sigur că așa și este, chiar și lui îi este milă de mine, iar eu .. eu merg pe un fir atît de subțire încît degrabă o să cedeză, iar eu am să cad și nimeni nu o să mă prindă.

Am hotărît să scriu din nou după ce am revăzut un film, mi-a plăcut la nebunie prima dată, iar acum a avut cu totul alt impact pentru mine, și am hotărît să nu renunț la dragoste doar pentru-că cineva nu știe să simtă frumosul din celălalt. Probabil o să mai am dezamăgiri, dar cred-că cea mai mare dezamăgire va fi aceea că posibil să mă trezesc odată la 50 de ani și să realizez că nu am mai dat o șansă dragostei.

 

P.S filmul e Sex and the City :)

’03 Bonnie and Clyde

Put this on my life
The air that I breathe in, all that I believe in
I promise I’ll give my life
My love and my trust if you was my boyfriend

Previous Older Entries