Afecțiune.
06 Oct 2010 Lasă un comentariu
in Equilibrium
Nouă cînd ne este mai greu ne închidem, și deși este evident că necesităm afecțiune nu o putem cere, ne este atît de greu să strigăm după afecțiune, și nimeni, concretizez nimeni nu observă, și chestia asta te deprimă, pentru-că uneori un zîmbet poate salva o viață, iar o îmbrățișare poate aduce un zîmbet. Sigur ar fi tare drăguț să avem o un detector de persoane care necesită afecțiune, nu vreau să le spun triste, deprimate, bolnave sau nu mai știu cum.. pur și simplu persoane care necesită afecțiune, ar fi atît de simplu să atragem atenție. Unora le este atît de greu să ofere o atenție, și am simțit-o pe pielea mea, și de aceea încerc să compensez cu ceea ca eu să ofer atenție și zîmbete, și odată cineva m-a întrebat de ce zîmbesc așa mult, și de ce sunt veselă mereu, nu i-am răspuns, încercînd să înțeleg ce era să mă întrebe dacă era să fiu cu moralul la pămînt. Am realizat că totuși mă simt mai bine dacă dau energie, pentru-că știu că fac pe cineva să se simte mai bine. Dar epuizarea nu întîrzie să apară, și eu nu am nici un încărcător din păcate. Cine aș vrea să-mi fie nu-i pasă, iar eu.. eu înghit și merg mai departe.
Prin urmare vă spun să nu lăsați pe nimeni fără afecțiune, haideți să nu fim nepăsători.
Și vreau să vă spun ceva ce mi sa spus și mie, și de la o persoană care nici nu credeam că e atît de înțeleaptă: dacă vrei să plîngi – plîngi în suflet, dar niciodată să nu arăți această slăbiciune pe față, multe se întîmplă în viață dar asta nu înseamnă că trebuie să luăm totul în serios.
